Pestii ososi – cea mai raspandita categorie de pesti din apele planetei

Abundenta speciilor de pesti existente in oceane, rauri si lacuri continua sa constituie una din resursele de baza ale hranei omului si a altor specii de animale. Productia globala de peste provenit din pescuit si din crescatorii s-a cifrat la circa 178 de milioane de tone doar la nivelul anului 2019. Acvacultura a reprezentat circa 52% din aceasta cantitate totala. 

 

Pestele este considerat a fi o sursa bogata de acizi grasi esentiali, vitamine si minerale si, prin urmare, joaca un rol primordial intr-o dieta sanatoasa. Desigur, in prezent, productia de peste nu se mai bazeaza exclusiv pe pescuit, acvacultura devenind una din cele mai importante ramuri de productie a necesarului de peste pe intreg Globul. 

 

In afara pescuitului industrial pentru satisfacerea nevoii de hrana a populatiei, pescuitul sportiv ocupa un loc de seama in activitatile de tip hobby si chiar de nivel competitional, profesionist. Printre adeptii acestei indeletniciri sunt binecunoscute si apreciate satisfactiile oferite de pescuitul la crap sau de pescuitul la rapitor cand adrenalina si efortul depus in vederea capturarii unui trofeu insemnat aduce o bucurie unica si o unda de admiratie si prestigiu in randurile prietenilor si colegilor impatimiti de acelasi sport. 

 

Totusi, ca orice pescar care se respecta, este util si interesant de aflat cat mai multe date despre trofeul urmarit si, astfel, si rolul acestui articol este sa aduca cateva detalii si informatii in plus despre pesti in general si despre cea mai raspandita categorie a acestor la acest moment si anume pestii ososi. 

Pestii ososi in contextul aparitiei si evolutiei generale a acestei categorii de vietati

Ca orice fiinta biologica de pe Terra, pestii au evoluat, la randul lor, pe parcursul sutelor de milioane de ani pana au atins formele si dimensiunile sub care omul, o fiinta care a aparut cu mult mai tarziu, le cunoaste azi. Evolutia pestilor, dupa ultimele estimari ale oamenilor de stiinta, incepe acum mai bine de 530 de milioane de ani, in plina era geologica a Cambrianului. Se pare ca in cele timpuri primii stramosi ai majoritatii vertebratelor de azi au dezvoltat un craniu si o coloana vertebrala conducand la aparitia unei intregi clase ce poarta denumirea de vertebrate. Primii pesti aparuti semanau mai mult cu anghilele din ziua de azi cu deosebirea ca nu aveau falci sau maxilare. 

 

Cel mai probabil evolutia maxilarelor in cazul pestilor primitivi s-a produs ceva mai tarziu, in era Ordovicianului, la pestii din clasa placodermelor sau asa-numitii “pesti cu armura” si a rechinilor primitivi. Se crede ca evolutia maxilarelor nu a fost legata neaparat de modul de hranire al pestilor ci mai mult de cresterea eficientei respiratiei. Maxilarele erau folosite pentru a activa asa-numita “pompa bucala” – ce poate fi observata si la pestii moderni si care ajuta la impingerea apei catre branhiile pestelui. O mare parte din specii au suferit modificari ale maxilarelor adaptate hranirii prin suctie – un model mult mai complex ce poate fi observat azi in cazul pescuitului la crap unde realizarea monturilor specifice, adaptate acestui obicei al pestilor este cruciala pentru succesul capturarii exemplarelor. 

 

Majoritatea speciilor de pesti a caror urmasi alcatuiesc pleiada de specii din ziua de azi au aparut in era geologica a Silurianului tarziu si s-au despartit in doua mari ramuri: pestii cartilaginosi si pestii ososi.  

 

Pestii cartilaginosi, care constituie azi doar o mica proportie din totalitatea speciilor, au scheletul alcatuit din cartilagiu – de la care provine si denumirea clasei. Cu sigranta, desi constituie o mica parte din totalul speciilor de pesti existente, cei mai de seama reprezentanti ai pestilor cartilaginosi sunt bine cunoscuti mai ales prin ”faima” lor exploatata mai degraba cinematografic sau legendar: rechinii si pisicile de mare. Rechinii si pisicile de mare sunt specii care au evoluat si populeaza oceanele lumii de sute de milioane de ani chiar cu mult inainte de dinozauri si dupa extinctia acestora, fiind unele dintre cele mai adaptate exemplare la viata marina. Din pacate, in ultimii ani, din cauza pescuitului intensiv, multe specii ale acestor pesti cartilaginosi sunt amenintate cu extinctia.  

 

Astazi, pestii ososi reprezinta marea majoritate a pestilor existenti cu o proportie de 90% din toate speciile acestei clase. Nu mai putin de 29 000 de specii de pesti ososi sunt cunoscute si inregistrate in nu mai putin de 400 de familii diferite cu arealuri de habitat in toate apele Globului. 

Pestii ososi – exemple si clasificari ale celor mai cunoscute specii din aceasta clasa

Pestii ososi sunt un pas evolutiv avansat fata de cei cartilaginosi. In ceea ce priveste clasificarea acestei mari categorii de pesti, ea se imparte in patru ordine: 

  • Ordinul Acipenseridae

 

Acest ordin poate fi considerat unul care face trecerea sau legatura intre clasa pestilor cartilaginosi si cea a pestilor ososi. Astfel, scheletul pestilor din ordinul Acipenseridelor este unul osos cartilaginos. Mai mult, Acipenseridele nu au solzi iar corpul este acoperit din loc in loc de unele randuri de protuberante de natura osoasa, probabil reminiscenta a stramosilor disparuti din categoria pestilor cu placi sau cu armura. 

 

Din ordinul Acipenseridae fac parte sutrionii (nisterul, cega, pastruga si morunul), pesti cu o valoare economica ridicata, in special pentru icrele lor din care se prepara caviarul dar si pentru carnea cu inalta valoare culinara. Sturionii au habitatul limitat in bazinele Marii Negre si ale Marii Caspice find regasiti si in raurile si fluviile care se varsa in aceste mari. 

 

Din pacate, sturionii sunt amenintati ca specie din cauza pescuitului excesiv si a braconajului si sunt necesare eforturi deosebite pentru repopularea arealelor cu puiet pentru a asigura un echilibru al populatiei piscicole de acest tip.    

  • Ordinul dipnoi 

 

Pestii care fac parte din Ordinul Dipnoi mai sunt cunoscuti sub denumirea de “pestii cu plamani” deoarece au abilitatea de respira si in aer liber. Ei sunt considerati o legatura evolutionara intre pesti si tetrapode, animalele care au populat uscatul. De fapt “plamanul” acestor pesti este o modificare a vezicii inotatoare – comune pestilor ososi si folosite pentru asigurarrea flotabilitatii si inot. In cazul pestilor Dipnoi aceasta “vezica-plaman” are capacitatea de a absorbi oxigenul si de a excreta rezidurile din procesul de respiratie in mod identic cu animelele terestre. De altfel, in mod ironic, acesti pesti s-ar ”ineca” daca ar fi nevoiti sa stea mult timp sub apa.  

 

Asemanarile cu tetrapodele se refera la existenta smaltului dintilor, separarea circulatiei sangelui in zona pulmonara, aranajamentul oaselor craniene si prezenta a patru membre pozitionate similar cu cele patru picioare ale animalelor terestre. 

 

Azi exista doar sase specii de pesti din acest ordin care au habitate in regiuni din Africa, America de Sud si Australia.  

  • Ordinul Crosopetringienilor 

 

Acest ordin de pesti ososi este un veritabil ecou al trecutului indepartat si despre care se crede ca a stat la origine amfibienilor si a tuturor celorlalte vertebrate terestre. Aparitia acestui ordin de pesti este datata acum 416 milioane de ani in Perioada Devoniana. 

 

O trasatura specifica a acestui ordin de pesti ososi este diviziunea cutiei craniene intr-o zona anterioara si una posterioara, parti care sunt unite printr-o incheietura solida. Baza craniului si coloana vertebrala sunt incomplet osificate. Corpul este acoperit cu solzi mari si aspri iar coada este impartita in trei lobi. 

 

O singura specie de pesti este reprezentanta acestui ordin si anume Latimeria care este cunoscuta a avea habitatul in zona Insulelor Comore, in zona Costei de Est a Africii de Sud si in vestul Madagascarului. 

  • Ordinul Teleosteenilor

 

Teleosteenii sunt pestii care sunt cei mai cunoscuti si obisnuiti si care alcatuiesc marea majoritate a speciilor de azi. De asemenea, este si cel mai diversificat odin din punctul de vedere al varietatii speciilor. 

 

Din acest ordin fac parte pestii cei mai apreciati de către pescarii amatori si sportivi care practica pescuitul stationar: familia ciprinidelor ( crapul, carasul, platica, etc. ). De asemenea, tot in acest ordin se regasesc speciile cele mai căutate ca trofee pentru pescuitul la rapitor (stiuca, salaul, bibanul, avatul, etc). Nici adeptii pescuitului la somn nu vor fi dezamagiti deoarece acest ordin include acest pradator, veritabil “rege” al baltilor si apelor curgatoare.

Pestii ososi- caractere generale si diferentieri de habitat si comportament

Pestii ososi populeaza aproape toate intinderile de ape de la Glob. Pot fi regasiti atat in apele marilor si oceanelor tropicale, temperate si polare precum si in apele dulci continentale. Unele specii de pesti ososi pot fi gasiti chiar si la adancimi de peste 10 000 de metri, pe cand altele traiesc in lacuri montane la altitudini de peste 5000 de metri. 

 

Peste jumatate din speciile de pesti ososi, mai exact peste 58% dintre acestea sau mai mult de 13 000 de specii, traiesc in ape marine. Daca se ia in considerare ca apele dulci ale planetei insumeaza abia 0.01% din totalul apelor, restul de 42% din pestii ososi care populeaza aceste ape pot parea de o abundenta iesita din comun, mai mult de 9 000 de specii avand habitate in rauri, lacuri si balti. 

 

De asemenea, pestii ososi populeaza apele salmastre (amestecuri de ape dulci cu ape sarate intalnite in zonele lagunelor sau lacurilor cu legaturi cu oceanele). Unele specii tolereaza salinitati mai ridicate fata de altele, iar unii pesti nu au probleme de a trai si a se inmulti atat in ape sarate cat si in ape dulci. 

 

O buna parte din pestii ososi marini traiesc in apele largului oceanelor fara a se apropia de tarmuri, un exemplu in acest sens fiind tonul. Desigur exista si pesti ososi care au habitatul in pesteri inundate si la diverse temperaturi. Un exemplu in acest sens este specia Cyprinodon macularius care prefera apele mai calde de 45°C din zona izvoarelor fierbinti ale Californiei. Alte specii pot rezista in apele arctice pana la o temperatura de -2°C. 

 

Multe specii de pesti ososi au nevoie de o concentratie mare de oxigen dizolvat in apa – asa cum este cazul pastravilor care pot fi pescuiti la musca in apele limpezi si bogat oxigenate de munte. Alte specii, mai putin numeroase, pot supravietuii si in ape cu o concentratie de oxigen de numai circa 0.5 mg la litru.

 

In ceea ce priveste migratia pestilor ososi, majoritatea speciilor nu strabat mari distante fata de habitatul lor central. Exista insa si specii care strabat distante enorme, fiind considerati veritabili pesti migratori din acest punct de vedere. Migratia este un obicei dat de necesitatea cautarii hranei, reproducere, ciclurile de temperatura a apei si anotimpuri. 

 

De exemplu unele specii de ton migreaza pe toata latimea Oceanului Pacific de pe coastele Californiei pana la cele ale Japoniei, un parcurs de circa 9 000 Km, sau cam 30 Km zilnic. Unele specii au fost monitorizate cu o migratie pe distante mai mari de 10 000 Km, de invidiat chiar si pentru cele mai mai mari ambarcatiuni transoceanice.. 

 

Unele specii de pesti ososi, asa cum este cazul anghilelor, au habitate in ape dulci dar migreaza catre ape sarate pentru a se reproduce. Dimpotriva, somonii traiesc in ape sarate dar migreaza in amontele raurilor continentale, cat mai aproape de izvoarele acestora, pentru depunerea icrelor si fertilizarea lor, unele specii parcurgand mai mult de 3 500 km pentru acest scop. 

 

O particularitate a unor specii de pesti ososi este adunarea in grupuri de mii de exemplare, asa numitele “bancuri de peste”in care fiecare individ isi sincronizeaza miscarile si directia de inot cu ceilalti asa incat bancul pare a fi un organism unitar. Acest mod de comportament poate fi generat de nevoia de aparare in fata pradatorilor, adunarea in grupri numeroase fiind uneori o masura de siguranta mai buna deoarece pot induce in eroare rapitorii. In acelasi timp este si o masura necesara pentru imperechere si pentru gasirea hranei intr-un mod mai usor. 

 

Iata deci cateva detalii despre pestii ososi care pot fi o baza buna de pornire pentru un studiu mai aprofundat al lumii acestor interesante vietuitoare acvatice si care ar trebui sa constituie o baza de cunostinte generale pentru orice impatimit al pescuitului. 

 

Sursa foto: Pixabay.com 

Arata-le si prietenilor tai

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *