Pentru a putea avea o partidă reușită, după identificarea și alegerea zonelor unde vom plasa monturile noastre, trebuie să facem cumva ca peștii să frecventeze încrezători zona noastră de pescuit și să le încetinim simțul de precauție, care îi face atât de suspicioși și, astfel, greu de prins.
Întotdeauna presupunem că îi atragem cu ajutorul hranei pe care le-o oferim în decursul partidei, dar cum facem acest lucru și, mai ales, cum abordăm faza nădirii de început, sunt lucrurile care ne pot face treaba ușoară sau grea.
Avem la dispoziție tehnici și ustensile diferite care, în funcție de situația dată, ne ajută să procedăm la o nădire slabă, moderată sau agresivă, folosind diverse elemente.
Variantele de bază ale nadelor nu sunt atât de multe, dar noi, prin imaginație și alte diverse abilități pe care le dobândim în partidele de pescuit, vom alege ulterior să le diversificăm și să le personalizăm — atât ca forme și culori, cât și ca densități și arome. Acestea depind de înțelegerea efectului pe care îl produce o nadă în apă și, ulterior, de preferința pescarului care o folosește.
➡️ Tipurile de nadă de bază folosite în pescuitul la crap
Sunt nădirile solubile și cele insolubile.
Pentru fiecare categorie, sigur că varietatea este mare și se poate defalca în: nade praf, semințe de diferite dimensiuni, pelete de diferite dimensiuni, boiliesuri, păsturi fierte sau umezite, lichide.
Pentru ca fiecare dintre acestea să ajungă în apă, în locul în care noi ne dorim, trebuie să facem, în prima fază, o alegere a modului corect prin care le transportăm pe vad.
Avem la dispoziție câteva accesorii care ne ajută în acest sens, dar, decisiv, tot de noi va depinde acuratețea și precizia realizării patului de nadă, precum și consistența și durabilitatea acestuia.
Acționată manual prin întinderea elementelor elastice, ne ajută să transportăm în apă, la distanțe mici și medii, bulgări de nadă care pot include, de altfel, și alte particule: semințe și pelete care să ne construiască un vad atrăgător și diversificat. Realizarea bulgărilor se poate face manual sau prin folosirea unei prese manuale.
Este o cupă realizată din material rigid, cu dimensiuni diferite în funcție de producător, care este acționată cu ajutorul lansetei, prin tehnica de lansare uzuală. Se atașează liniei principale a lansetei printr-o buclă pe fir, trecută ulterior prin vârtejul terminal al catapultei, pentru a putea fi schimbată ușor sau îndepărtată fără a tăia firul de fiecare dată.
Cu ajutorul acesteia se pot accesa distanțe medii și mari, pentru că — în funcție de puterea lansetei, dimensiunea și greutatea bulgărelui și tehnica individuală — se pot atinge distanțe foarte mari, de până la 140–150 m.
O tehnică bună presupune controlul forței de propulsie și al înălțimii traiectoriei bulgărelui, ambele controlate de noi, în funcție de distanța pe care vrem să o atingem.
Este elementul cel mai des folosit și, sigur, necesitatea utilizării lui a adus din partea producătorilor cele mai evidente adaptări și inovații, pentru un grad cât mai mare de aerodinamică și eficiență.
Se atașează, de asemenea, liniei principale a lansetei prin utilizarea aceleiași bucle pe firul lansetei, numai că, în funcție de dimensiunea ei și greutatea încărcăturii de nadă, este important să utilizăm lansete de tip SPOD, cu putere mare de aruncare.
În cazul acestor rachete, distanțele atinse pot fi de la mici la extreme, pentru că stilul se potrivește foarte bine atât unei nădiri la 40 m, cât și uneia la 160 m.
În cazul acestui stil, tehnica de manevrare a lansetei este definitorie pentru direcție și distanță, iar forța de aruncare este importantă pentru constanța aruncărilor și precizia la distanțe mari.
Trebuie să știți că, de cele mai multe ori, pescarii aruncă cu spodul și racheta de nădire mai departe decât cu montura, iar acest detaliu poate influența decisiv reușita unei partide… și nu în bine.
Controlul distanței, printr-o măsurare a firului pe picheți și clipsarea liniei, vă va ajuta să dețineți controlul situației, în funcție de ceea ce vă doriți.
Este accesoriul indispensabil în cazul pescuitului la boilies și trebuie să știți că a fost inventat tocmai pentru a acoperi necesitatea aruncării în apă, cât mai rapid, a nadelor cu forme sferice de diferite dimensiuni.
Fie că sunt pelete sferice sau boiliesuri, cu ajutorul acestui baston se poate realiza o nădire semnificativă cantitativ, într-un timp relativ scurt.
Tehnica nu este complicată, dar trebuie exersată pentru a obține precizie și constanță.
Folosirea tehnicii cu două mâini este mai puțin solicitantă fizic și poate aduce o precizie mai bună, dar și distanțe mai mari.
Tehnica aruncării cu o singură mână este cea mai uzuală, numai că, în cazul unei utilizări de lungă durată a unui singur braț, acesta va avea parte de mici deteriorări la nivelul articulației umărului sau la nivelul cotului.
Epicondilita este o afecțiune des întâlnită în golf și tenis, dar este acum și una dintre problemele dobândite în rândul pescarilor de crap, ca urmare a utilizării îndelungate și intensive a bastoanelor de nădire.
Concluzie
Patul de nadă are rolul atragerii peștilor în zonă, pentru ca noi, prin plasarea inteligentă a monturilor, să putem genera trăsături care să se finalizeze cu driluri frumoase și pești „la poză”. Nădirea nu trebuie să aibă ca rol decisiv hrănirea peștilor și, tocmai de aceea, cantitățile folosite vă sfătuiesc să fie adaptate la potențialul lacului, talia peștilor și numărul trăsăturilor.
Nădirea moderată este echilibrul care, în orice situație apărută — fie că este nevoie de creșterea cantității de nadă, fie de scăderea acesteia — ne permite ambele abordări pentru succesul mult dorit al partidei.
~ Articol scris de 🢂 Gabi Tomulescu 🢀